5

un deal molcom, acoperit des și mai degrabă scurt cu iarbă uscată, din care, pe alocuri, mai scotea capul câte o bucată de piatră colțuroasă

vederea se deschidea departe, spre alte și alte dealuri molcome

capetele unora dintre ele se pierdeau în stratul gros și pufos al norilor foarte joși

culorile se întunecau

verde uscat, pai uscat, verdele negricios al crângurilor și pădurilor, albastrul fumuriu al ultimelor coame schițate la orizont

puținele case erau liniștite

nu vroiau parcă nimic

pete roșcate răsfirate mișunau pe lângă ele, printre ele, pe drumurile desfundate… animalele locului

scânduri aruncate vraiște în iarba uscată

iar ceva mai sus, unele ce păreau doar vraiște

sprijinindu-se una pe cealaltă, îmbrățișau până la urmă un spațiu regulat, o cameră mică, deschisă spre vale, pe podeaua căreia, vrând-nevrând, trebuia să te așezi cumva pentru a putea încăpea

disconfortul era plăcut, obligându-te să atingi lemnul cald, fin și ușor parfumat… se amestecau în mirosul lui iarba uscată, ploaia măruntă, rășina, micile gâze, pacea și somnul