11

orașele și ochii 5. Odată traversat râul și străbătută trecătoarea, pe neașteptate te găsești în fața Morianei, cea cu porți de alabastru, transparente în lumina soarelui, cu coloane de coral care susțin frontoanele incrustate cu serpentin, cu vile în întregime din sticlă, ca niște acvarii, în care umbrele dansatoarelor cu solzi argintii înoată pe sub lampadarele în formă de meduză. Dacă nu ești la prima călătorie, știi deja că un astfel de oraș are și un revers: e suficient să străbați un semicerc și te vei pomeni față-n față cu latura ascunsă a Morianei, o întindere de tablă ruginită, pânză de sac, scânduri din care ies puzderie de cuie, tuburi negre de funingine, mormane de conserve, ziduri oarbe cu inscripții cojite, cadre de scaune desfundate, sfori bune doar să te spânzuri de o bârnă putrezită.

dintr-o parte într-alta, orașul pare să se adâncească în perspectivă, multiplicând repertoriul de imagini: dar de fapt el nu are grosime, ci doar avers și revers, ca o foaie de hârtie, cu o imagine pe fiecare dintre cele două părți, care nu pot nici să se desprindă, nici să se privească.

Italo Calvino, Orașele invizibile

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s