22

orașele continue 4. Tu-mi reproșezi că fiecare povestire a mea te transportă direct în mijlocul unui oraș, fără să-ți spună nimic despre spațiul care se întinde între un oraș și altul: dacă e acoperit de mări, lanuri de secară, păduri de zadă, mlaștini. Am să-ți răspund cu o poveste.

pe străzile Ceciliei, oraș ilustru, am întâlnit odată un căprar care mâna pe lângă ziduri o turmă cu tălăngi.

  • omule binecuvântat de cer, se opri să mă-ntrebe, știi oare să-mi spui numele orașului în care ne aflăm?
  • fie ca zeii să te-nsoțească! am exclamat. Cum de nu poți recunoaște prea ilustrul oraș Cecilia?
  • fii milostiv cu mine, răspunse acela, sunt un păstor care se duce dintr-un loc într-altul. Uneori nu se-ntâmplă, mie și caprelor mele, să trecem prin orașe; dar nu știm să le deosebim. Întreabă-mă de numele pășunilor, le cunosc pe toate: Câmpul dintre Stânci, Priporul Verde, Iarba-n Umbră. Pentru mine, orașele n-au nume: sunt locuri fără frunze, care separă o pășune de alta, unde caprele se sperie la răspântii și o iau razna. Eu și câinele alergăm de ne dăm sufletul să ținem turma laolaltă.
  • spre deosebire de tine, am continuat, eu cunosc doar orașele și nu deosebesc nimic din ce e în afara lor. În locurile nelocuite, fiecare piatră și fiecare fir de iarbă sunt la fel, în ochii mei, cu oricare altă piatră sau fir de iarbă.

mulți ani au trecut de atunci; eu am mai cunoscut încă multe orașe și am străbătut continente. Într-o zi, mergeam printre niște case care erau toate la fel: mă pierdusem. Am întrebat un trecător:

  • fie ca cei nemuritori să te aibă-n pază, știi cumva să-mi spui unde ne aflăm?
  • la Cecilia, de n-ar mai fi! îmi răspunse. De-atât amar de vreme tot mergem pe străzile ei, eu și caprele, și nu mai găsim drumul de ieșire…

l-am recunoscut, în ciuda bărbii albe și lungi: era păstorul de atunci. Se mai țineau după el câteva capre năpârlite, care nici miros nu mai aveau, erau numai piele și os. Rumegau hârtii din lăzile de gunoi.

  • nu-mi vine-a crede! am strigat. Și eu, nu mai știu de când, am intrat într-un oraș și de atunci m-am tot pierdut pe străzile lui. Dar cum am făcut s-ajung aici, unde spui tu că sunt, dacă mă aflam într-un alt oraș, cât se poate de departe de Cecilia, și încă nu am ieșit din el?
  • locurile s-au amestecat, zise căprarul, Cecilia e peste tot; aici, odinioară, trebuia să fie Câmpul de Salvie Pitică. Caprele mele recunosc iarba din straturile de pe mijlocul șoselei.

Italo Calvino, Orașele invizibile

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s