47

în locul grădinilor, unde „agrementul” inutil a fost dintotdeauna un scop asumat al programului, avem acum de-a face cu spații verzi a căror prezență este justificată utilitar, în numele moralei progresiste care urmărește democratizarea judicioasă a unei recreații igienic-educative.

Kázmér Kovács, Peisaj cu grădină și casă [aici, despre preceptele Chartei Atenei]

46

relația orașelor cu agricultura nu a fost lipsită de ambiguitate. Au existat și există „orașe agrare”, adică localități care, ca centre de piață și sedii ale unui schimb comercial tipic urban, se deosebesc foarte mult de media satelor, dar în care un mare număr de cetățeni își acoperă nevoia de alimente din producția proprie și reușesc să producă chiar și pentru vânzare. Cu cât un oraș este mai mare, este firesc ca locuitorii lui să nu mai poată dispune de terenuri suficiente pentru a-și satisface, prin producție, nevoia de alimente; și nici […] de pășuni și drepturi forestiere, așa cum se întâmplă într-un „sat”.

Max Weber, Orașul

45

a-i face pe oameni să se rătăcească în cartier era un act plin de simpatie generoasă. Ca unul căruia îi face plăcere să le spună și altora despre un film sau o carte care i-au plăcut, Calvino știa și el că dacă oamenii ar merge direct, fără niciun ocoliș, la destinație, nu ar mai avea șansa de a vedea și de a cunoaște colțișoare pe care numai cei foarte rătăciți le descoperă.

Gonçalo M. Tavares, Cinci plimbări prin cartier / Domnul Calvino și plimbarea