48

ce bucuros este Walser! De-abia se deschide ușa casei lui – simte el – și intri în altă lume. De parcă n-ar fi doar o mișcare fizică în spațiu – doi pași pe care îi faci -, ci și o deplasare – mult mai intensă – în timp; a piciorului dinapoi care încă mai aduce mirosul de pământ și senzația, deloc obiectivă, dar existentă, că ești înconjurat de lucruri vii pe care nu le înțelegi în totalitatea lor și care nu te înțeleg – elementele pădurii -, a piciorului acestuia dinapoi către piciorul dinainte, care a trecut deja de cadrul ușii, distanța nu trebuie măsurată în centimetrii unui pas, ci în secole, poate chiar în milenii. Când închidea ușa după el, Walser simțea că întoarce spatele inumanei bestialități (din care se desprinsese, desigur, cu miliarde de ani în urmă, o ființă dotată cu o inteligență ieșită din comun – constructorul acela singuratic, Omul) și intră în plinul efectelor pe care acea ruptură între omenire și restul naturii le provocase; o casă în mijlocul pădurii, iată o cucerire a raționalității absolute.

Gonçalo M. Tavares, Cinci plimbări prin cartier / Domnul Walser și pădurea

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s