62

apropiindu-se pe lângă bicicletă, Fabian auzi fâlfâit de aripi. Casa Natașei fremăta de porumbei. Fiecare protuberanță și fiecare bordură erau cenușii de atâtea corpuri grăsuțe, fără astâmpăr. Câțiva erau în aer, zburând agitați în preajma geamurilor și a frontoanelor, așezându-se, îndepărtându-și semenii. Când Fabian se opri la ușa de sub ei, aceștia se foiră și scăpară câteva găinațuri.

China Miéville, Regele șobolan

Advertisements

61

catedrala gotică, bunăoară, e rezultatul unui efort colosal, în egală măsură spiritual, financiar și tehnic, susținut vreme de secole de comunitățile care le-au ridicat, efort care a învestit aceste structuri edificate cu o forță simbolică intactă și azi, în ciuda slăbirii sensurilor originare care le-au dat naștere.

Kázmér Kovács, Peisaj cu grădină și casă

60

intelligence, by one definition, must be the ability to respond adaptively to the environment – that is, the ability to plan a course of action based upon information gained through the senses.

John Todd Simonds

59

drumul […] îl purtă […] pe lângă Albert Hall și prin Kensington, un cartier pe care îl ura. Era un loc fără suflet, un purgatoriu plin doar de bogătași aflați în tranzit, plutind în derivă prin magazine de firmă […]

China Miéville, Regel șobolan

58

democratizarea locuirii în spațiul cultural european, în paralel cu difuzarea orașelor în teritoriu sub formă de urban sprawl, se asociază cu dez-ierarhizarea progresivă a spațiilor urbane. Dispariția, pe de o parte, a limitelor așezărilor și a diferențelor de fond dintre urban și rural, absența, pe de altă parte, a locurilor de concentrare a semnificației locuirii, cum erau în mod tradițional (de pildă) templul și agora, duc la o carență de repere urbane care să individualizeze și să ritmeze desfășurarea spațială a locuirii.

procesul de diluare a sensului spațiilor locuite este unul de lungă durată. [1]

[1] dez-limitarea „orașului finit” e în curs de mai bine de două secole, fiind declanșată de revoluția industrială.

Kázmér Kovács, Peisaj cu grădină și casă

57

în dreapta lui apărură cele patru hornuri ale centralei electrice Battersea. Acoperișul clădirii dispăruse de mult; semăna cu o ruină rămasă în urma bombardamentelor, un supraviețuitor al unui raid fulger. Era un ștecher uriaș, întors cu capul în jos, care se străduia să absoarbă tensiune electrică din nori, un monument închinat energiei.

China Miéville, Regele șobolan

56

„liniștea pieței”, garantată de rege sau senior, e dublată de o asigurare militară a „păcii cetății”. Cetatea pașnică – centrul politico-militar al orașului (câmp de antrenament și loc de adunare al armatei și implicit al cetățenilor) – și piața economică a orașului se află deseori într-un dualism sugestiv, una lângă cealaltă. Ele nu sunt pretutindeni separate spațial. Astfel, pnyx-ul atic apare mult mai târziu decât agora, care, la origine, servea atât tranzacțiilor economice, cât și actelor politice și religioase. Dar în Roma, încă din vechime, comitium și campus Martius au fost întotdeauna separate de forurile economice. În Evul Mediu, Piazza del Campo din Siena, situată în fața palatului municipal (loc de turnire, folosit și astăzi pentru concursul anual între gărzile orașului), era distinctă de mercato-ul situat în spate. În mod analog, kasbeh-ul din orașele islamice, spațiu fortificat al războinicilor, era separat spațial de bazar; în sudul Indiei, orașul politic al funcționarilor e distinct de orașul economic. Problema relației dintre garnizoană, dintre cetățenii politici ai fortăreței, pe de o parte, și populația civilă, activă economic, pe de altă parte, este adesea foarte complexă, dar de o importanță crucială pentru istoria apariției orașului. Este clar că acolo unde exista o cetate apăreau sau erau aduși meșteșugari pentru satisfacerea nevoilor casei stăpânitoare și a clasei războinicilor; este de asemenea clar că puterea de consum a unei curți de războinici și protecția pe care o oferă aceasta atrage și comercianții și că domnitorul însuși are un interes în atragerea și cultivarea acestor clase, fiind astfel în stare să-și sporească averea, fie prin impozitarea comerțului și producției, fie prin participarea cu investiții de capital, făcând comerț în nume propriu sau chiar monopolizându-l. Seniorul unui castel maritim poate să obțină, ca proprietar de vase sau chiar ca stăpân al portului, o parte din câștigurile (pașnice sau nu) făcute pe mare. Supușii și vasalii săi care locuiesc acolo pot de asemenea să profite de aceste câștiguri, fie pentru că seniorul le permite să o facă, fie pentru că, depinzând de bunăvoința lor, se vede constrâns.

Max Weber, Orașul