74

un vid urban poate fi o stradă, o piață sau chiar un mal de apă. Este, de asemenea, un teritoriu revendicat, dinamic, plin de straturi scrise diferit, care provoacă empatia sau indiferența trecătorului, interesul și capitalul politic al administratorului municipal, atenția și înțelegerea urbaniștilor, arhitecților și designerilor. Orașele contemporane își rescriu identitatea și redefinesc continuu legăturile lor cu oamenii. Tocmai de aceea vidul urban este un suport excelent al acestei scrieri și rescrieri – este expus, evident și inevitabil. Eleganța unor intervenții de arhitectură efemeră reușește să-i determine pe trecători să fie curioși și să aibă curajul să interacționeze cu elementele instalate în spațiul urban: ceva se întâmplă, spațiul e activat, vidul se umple, există o alternativă. Un domeniu distinct – acela al activismului urban – prinde contur și responsabilizează mici comunități la acțiune.

igloo #172

Advertisements

73

and when he looked

At sky or sea, it was with

the testing eyes

Of the man who knows the

weather under his skin,

The man who smells the weather

in the changed breeze

And has tried himself against it

and lived by it.

It is a taut look but there is a

freedom in it.

Stephen Vincent Benét

72

după aceea, sus pe acoperișuri, Regele Șobolan cățărându-se pe o scară improvizată din țevi de fier și cărămizi sfărâmate. De îndată ce o folosi, scopul acesteia deveni clar. Saul văzu dincolo de realitatea trivială, discernu posibilități. Arhitecturi și topografii alternative începeau să se afirme.

China Miéville, Regele șobolan

71

în Dérive de l’espace public à l’ère du divertissement, autorii teoretizează spațiul urban plecând de la aceeași metaforă a parcului de distracții, un spațiu în care grijile vieții de fiecare zi și timpul chiar sunt ocultate de mulțimea participanților la trafic și de stridența spațiului amenajat. […] Iar urbanul e analizat prin modurile în care petrecerea timpului liber invadează spațiul public (real și mediatic). Tonul general este resemnat și ar putea fi rezumat în titlul unuia dintre articole: „a ne plictisi împreună – de la divertisment la lâncezeală”.

Kázmér Kovács, Peisaj cu grădină și casă

* Charles Perraton, Étienne Paquette, Pierre Barrette, coordonatori: Dérive de l’espace public à l’ère du divertissement

69

pentru britanici, un oraș mare era un loc al oportunităților; pentru austrieci, un pericol. Aceste atitudini divergente cu privire la cultura urbană corespundeau unui contrast politic: acela dintre despotismul luminat al Curții Habsburgice și societatea deschisă a anglosferei transatlantice, pe care l-a formulat un alt londonez originar din Viena, Karl Popper, după încă două secole. Stadtluft macht frei – așa suna mottoul medieval: „Aerul de oraș te face liber”. Mai târziu, Mozart a preferat acel Stadtluft cosmopolit de la Viena, Paris sau Praga atmosferei claustrofobice a orașelor mici ca Salzburgul arhiepiscopal.

Daniel Johnson, Mozart la Londra, în Paul Johnson, Mozart. O viață