88

când eram copii, jucam în Orașul Ambasadei un joc cu monede și cu resturi în formă de semilună, de mărimea unei monede, luate dintr-un atelier. Făceam asta întotdeauna în același loc, lângă o anumită casă, dincolo de piață, pe o stradă lăturalnică, în pantă, cu locuințe de închiriat, unde culorile reclamelor se estompau sub bolțile de iederă. Jucam în lumina atenuată a acelor ecrane vechi, lângă un zid pe care îl botezasem după obiectele cu care ne jucam. Îmi amintesc cum învârteam pe muchie o monedă grea de doi sou și cum cântam, în timp ce se mișca: „Răsucește, apleacă, rât de porc, rază de soare”, până se bălăngănea și cădea. Fața pe care o arăta moneda și cuvântul la care ajunsesem atunci când mișcarea înceta se combinau ca să desemneze o răsplată sau o pedeapsă.

China Miéville, Orașul Ambasadei

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s