122

orașele și-au depășit de mult limitele fizice și conceptuale. După ce au înghițit suburbii și sate apropiate, ele au difuzat într-un teritoriu ocupat progresiv de acest urban substantivizat care și-a pierdut urbanitatea. Nemaiaflându-se în poziție de referențialitate față de un centru, așezările își pierd determinarea spațială și temporală de odinioară, iar locuitorii lor nu mai au acces la memoria colectivă a unor citadini intra-muros și nu se mai pot constitui într-un civitas care, asociat cu urbs, înseamnă orașul în tradiția europeană. [1]

Kázmér Kovács, Peisaj cu grădină și casă

[1] Françoise Choay, Pour une anthropologie de l’espace.

120

am privit prin ferestrele navei în timp ce zburam pe deasupra iederei și a acoperișurilor micului meu oraș-ghetou. Am oftat când am ajuns deasupra zonei în care arhitectura trecea de la cărămida și lemnul acoperit de iederă al tinereții mele la polimeri și la carnea biorealizată a Gazdelor, de la labirintul de alei la echivalentul stradal al altor topografii. Făpturile-clădiri se prăbușeau și erau înlocuite. Zone de construcție ca niște combinații de abatoare, ferme pentru căței și cariere de piatră.

China Miéville, Orașul ambasadei

119

all organisms turn energy and food into living matter while producing waste materials of various kinds. This waste matter becomes food for legions of saprophytes, literally “decay eaters.” These decomposers, which outnumber species of all other kinds, include beetles, fungi, nematodes, and bacteria. Through their complementary metabolic pathways, they return both essential nutrients and trace minerals to active circulation.

Sim Van der Ryn, Stuart Cowan

118

dimineață târzie, rece, vânt și stropi de ploaie

început de iunie

zidul cuprinde liniștit orașul zgribulit, amorțit… sau poate doar ascuns în veselia licărind cald a interioarelor

pe terase, scaunele s-au adunat unele într-altele, iar umbrelele și-au strâns pe trupuri multele falduri.

116

edificiile prezentului fac, pe de o parte, paradă de transparență cu fațadele lor vitrate, unde dialectica plinurilor și golurilor este substituită cu uniformitatea suprafeței de sticlă: fereastra și ușa dispar, înlocuite printr-un perete egal cu sine unde accesul poate fi identificat numai datorită inscripțiilor. Pe de altă parte, aceleași edificii tind să fie din ce în ce mai greu accesibile din afară: penetrabilitatea vizuală se însoțește cu o cvasi-impenetrabilitate fizică. Ferestrele nu se mai deschid, iar ușile sunt acționate de senzori cu cartelă magnetică.

Kázmér Kovács, Peisaj cu grădină și casă